Sursa: Centrul Național de Informare Rădăuți (text) și destepti.ro (foto)
Povestea Colegiului National incepe in anul 1860 cand, la initiativa lui Mihai Pitei, prefect al judeţului Rădăuţi, a fost conceput fondul şcolar necesar pentru înfiinţarea unei şcoli primare şi a unui gimnaziu de patru clase în Rădăuţi. Acest lucru se concretizeaza in anul 1871 cand membrii Consiliului Fondului Şcolar, cu sprijinul baronului Felix Pino, preşedintele Bucovinei, obţin decizia imperială de înfiinţare a unui liceu real (Realgymnasium) în Rădăuţi. Consiliul Comunal a purtat tratative pentru Ministrul Agriculturii din Austria și a obținut prin închiriere loculul Spitalului Militar al Hergheliei Rădăuți. Pe 15 august 1871, prin decret imperial, se aprobă înfiinţarea unui Gimnaziu Inferior de Stat din Rădăuţi.
In anul 1872, pe 1 octobrie, incep cursurile prin manifestările sărbătoreşti organizate la liceul din Rădăuți. La acestea au participat Orest Renney de Herșani – prefectul districtului Rădăuți, Imrichowschi – primarul al orașului Rădăuți, W. Heke – directorul Hergeliei din Rădăuți, Ernst Rudolf Neubauer – directorul Gimnasiului, profesorii: Zbierzchowski de Grzymata și Ioan Procopovici împreună cu elevii de la acea data. Primul director al liceului a fost numit în anul 1872 și a fost cărturarul Ernst Rudolf Neubauer (1828 – 1890). Acesta a funcționat la Obegymnasium vom Czernowitz unde a desfășurat o importantă activitate (peste 25 de ani) de predare a literaturii și istoriei. Tot Ernst Rudolf Neubauer a fost sic el care a luptat pe baricadele revolutiei din 1848-1849 in Viena. Acesta a de profesie prozator si journalist, dar din cauza (sau datorita) activitatii revolutionare, este exilat la Cernauti. Pe langa functia din gimnaziu, a fost si directorul, sar si editorul ziarului ,,Bukowina’’ care a apărut între 1862 si unde a scris lucrari literare sau istorice. Acesta a fost sic el care a descoperit si promovat talente precum Karl Emil Franzos si Mihai Eminescu.
In anul 1878, Neubauer se retrage de la conducere, iar Liceul din Radauti se transforma din liceu real, in liceu classic, urmand ca, in anul 1880, prin decizia imparatului Franz Josef, liceul se întregeşte cu clase din cursul superior (Obergymnasium), decizie aplicată începând cu data de 1 septembrie 1881, la clasa a V-a.
In anul 1885 a fost susținut primul examen de bacalaureat. Cei dintâi bacalaureați au fost Johann Plach, Ștefan Sbiera, Mazx Hofmann, Emilian Hellwig, David Harth, George Galin, Oscar Timmel, Eduard Hexel, Henrich Brichze, Florian Lupu și Abraham Harth.
In anul 1908 are loc reforma care aduce o mai bună aşezare a cursurilor şi a examenului de bacalureat, iar in anul 2910 se deschid clasele romanesti si se anunta concursul pentru ocuparea a doua posture de catre profesori titulari romani. Unul dintre acestia este Leonida Bodnarescu care pune bazele bibliotecilor pentru profesorii şi elevii liceului. Se înfiinţează capela şcolară se construiesc Sala de Gimnastică și Sala de Desen. Odată cu venirea lui Albert Kollmann, pictor academic cu studii la Viena, ca profesor de desen, la Obergymnasium vom Radautz, s-a înființat un cerc de desen frecventat de tinerii liceeni.
In perioada P rimului Razboi Mondial Bucovina a fost teatru de operațiuni. Orașul Rădăuți a fost de mai multe ori ocupat de trupele țariste, cursurile școlare întrerupte și clădirile liceului au fost rechiziționate în scopuri militare. O parte a tinerilor din anii ultimi de gimnaziu au fost declarați „maturi” și trimiși pe fronturile Primului Război, situație reflectată de Vasile Țigănescu în romanul său Gaudeamus. In anul 1918, in mai, se redeschid cursurile scolare, iar in septembrie are loc primul examen de bacalaureat în limba română, avându-l ca preşedinte pe C. Mandicevschi, cunoscut compozitor, dirijor și muzicolog.
In anul 1919, Secţia Română se declară independentă şi poartă numele de „Liceul Eudoxiu Hurmuzaki” (a existat şi propunerea de a se numi “Bogdan Vodă”); clasele româneşti devin clasele principale și cele germane paralele. Ambele secții aveau o conducere pedagogică şi administrativă unică.
In perioada 1941-1945 România participă la a doua conflagraţie mondială cu grave consecinţe şi pentru acest liceu. În acest timp au fost mobilizați pe front bărbații și orele acestora au fost susținute de doamnele profesoare de la Liceul de Fete „Elisabeta Doamna” din Rădăuți, prin suplimentarea sarcinilor de serviciu și a altor obligații. În același timp, o parte dintre dependințele liceului au fost rechiziționate și transformate în depozite pentru satisfacerea trebuințelor războiului. Anul școlar 1943 – 1944 s-a încheiat mai repede, datorită apropierii frontului de teritoriul românesc. În primăvara lui 1944, liceul și arhiva au fost evacuate în Transilvania, arhiva la Liceul „Mihai Viteazul” din Turda și administrația în comuna Luna, judeţul Turda;
Anii trec, iar din 1953 si pana in 1957 liceul funcţionează cu denumirea şi organizarea de Şcoală Medie de 10 ani. Începând cu anul şcolar 1955 – 1956 şi până în anul şcolar 1991 – 1992, în cronica liceului sunt înregistrate promoţiile de absolvenţi de cursuri serale (cu profilele: maşini şi utilaje, construcţii de maşini, prelucrări prin aşchiere, industializarea lemnului, istorie şi filologie).
In anul 1976 institutia se transformă în Liceul Industrial „Eudoxiu Hurmuzaki”, aflat în subordinea Ministerului Educaţiei şi Învăţământului şi a Ministerului Construcţiilor de Maşini şi, apoi, a Ministerului Industriei de Maşini, Unelte şi Electrotehnicii. Dupa revolutia din 1989, incepand cu 1990 Liceul „Eudoxiu Hurmuzaki” redevine liceu teoretic şi se înfiinţează clasele cu profilul ştiinţe sociale. În același an școlar reapare revista „Muguri” și, pentru o perioadă, revista elevilor cu numele „Echinox”.