Sursa: Familia Lupu (text)
Casa Lupu este o casă țărănească de la începutul sec. XX, cu împrejmuire din piatră, fără lianți, propietate a familiei Lupu situată în Satul Badeni, Comuna Breaza.
Marin Lupu, originar din Badeni, actualmente stabilit în Satul Breaza ne destăinuie întreaga poveste a vechii case. Străbunicii Frone și Stana Lupu aveau o familie numeroasă cu cinci copii și venituri foarte modeste. Trăiau din cioplitul pietrei și din cultivarea unei mici suprafețe de pământ cu viță de vie. Când copiii s-au căsătorit a trebuit să îi ajute să se așeze la casele lor.
Unul din băieți, Constantin Lupu (Codiță), s-a însurat cu Tudora (Bălașa) și a dorit să-și construiască o casă din lemn (paiantă). A construit această casă în curtea părinților, după care, a mutat-o cu ajutorul a patru perechi de boi și a așezat-o pe locul unde este în prezent. Au făcut un fel de sanie din lemn și au strămutat-o câteva sute de metri mai la deal.
Scheletul din paiantă era legat printr-o tehnică tradițională îmbinată prin dăltuire. Casele din vremea aceea erau toate construite după un model standard: cu două camere și un antreu. Antreul la rândul lui era împărțit în două părți: prima parte făcea trecerea în cele două camere, iar cea de-a doua era rezervată pentru păstrarea alimentelor perisabile (carne, slănină, brânză, fructe, pe care gospodarii le afumau). În această cămeruță sau boltă era un horn prin care trecea fumul din sobele cu care se încălzeau cele două camere de dormit. În partea de sus se afumau alimentele, iar pe rafturi, mai jos, se țineau la păstrat pentru că temperatura era rece și se făcea o ventilație naturală.
Casele tradiționale erau întotdeauna prevăzute cu o prispă și un foișor. Acestea erau deschise (fără geamuri) și împrejmuite cu o galerie de scânduri, unele modelate, altele simple. Tălpile construite din grinzi de lemn de esență tare (stejar, salcâm, ulm) într-o formă dreptunghiulară, delimitau două camere de locuit și un hol (sală). Partea de sus a casei era conturată cu o ramă dreptunghiulară de forma părții de jos. Ea se numea cosoroabă și era executată tot din lemn de esență tare. Talpa casei era unită cu această cosoroabă prin stâlpi de lemn. Stâlpii erau ciopliți la extremități în formă de cep și se îmbinau în scobiturile făcute în talpă și în cosoroabă.
Acești stâlpi erau montați din metru în metru pe tot conturul casei. Între acești stâlpi se așezau la 45° de grade, bucăți de lemn care aveau rolul de a întări și fixa stâlpii. După terminarea scheletului se trecea la montarea unor șipci orizontale, formate din bucăți de lemn verde, crăpate în două. Astfel era construit peretele și pe exterior și pe interior. Se îmbrăcau stâlpii cu șipci la o distanță de 8-10 cm una de alta. Între aceste șipci era introdus lutul galben amestecat cu pleavă de paie. Această operațiune se numea bulgăreală. Această etapă era ulterioară mutării casei.
Așezarea casei pe fundație se făcea cu ajutorul unor bile de lemn și a pârghiilor. De regulă, mai toate casele erau prevăzute cu o pivniță, care era săpată la cel puțin doi metri sub nivelul pământului. Pivnița era zidită din blocuri de piatră de calcar cu liant de pământ. Pe pivniță se așezau niște grinzi de stejar. Adesea, pivnița era și parte din fundație. Cealaltă parte a fundației era construită din blocuri de piatră, până la înălțimea la care era ferită de eventuale acumulări de apă.
Acoperișul era construit din lemn după o formă tradițională. Acoperișul, la începutul secolului XX se învelea cu stuf, mai apoi cu șindrilă. Ulterior cu țilgă și tablă. În pod depozitau cereale, fructe și legume. Făceau, legături de struguri și le puneau la păstrat pentru iarnă și primăvară pe un suport special amenajat.
Locul unde trebuia mutată casa era un bloc imens de piatră. Pe acest bloc, Constantin Lupu si sotia sa l-au amenajat, săpând în piatră câțiva metrii, pentru a putea așeza casa. Sub actualul drum, acestia săpaseră în stâncă o mică încăpere, unde își adăposteau păsările de curte. Această încăpere există și azi.
Casa are 10 m lungime și 4 m lățime. Lipită de casă, pe lateral, se află bucătăria ce măsoară 5 m lungime și 3 lățime. Gospodăria mai includea și un grajd zidit din piatră. De regulă, în acele vremuri, construcția caselor se făcea cu ajutorul rudelor apropiate, fără a le plăti. Familiile erau numeroase și se ajutau reciproc. Când era un eveniment în comunitate, participa toată lumea.