Sursa: Ionel Muscalu – Directorul Muzeului Județean „Teohari Antonescu” Giurgiu
Elementul esențial care stă la baza unei societăți este reprezentat de capitalul de cunoștinte pe care populația îl are. Ne dăm seama că, de-a lungul timpului, la baza formării capitalului de cunoștințe și al instrumentelor de informare se regăsesc bibliotecile. Acest lucru se regăsește și în cazul bibliotecii județene din Giurgiu care a fost înființată în anul 1921 prin donația lui Nicolae Droc Barcian, directorul de la acea vreme a liceului ,,Ion Maiorescu”. Pe langă această mare donație, mai sunt încă alte două particulare.
În anul 1940 este inaugurată Sala Ateneului ,,Nicolae Bălănescu” pe langă care funcționa și o bibliotecă publică îngrijită de Constantin Șerbănescu. După, 11 ani mai târziu, în anul 1951, prin HCM 1542, este înființată Biblioteca Raionala care cuprindea 24.479 de volume. Aceasta, în anul 1974 devine Biblioteca Județeană pentru Județul Ilfov și avea în componența sa, nu mai puțin de 40.000 de volume.
După reorganizările teritoriale, în anul 1984, primește numele de Biblioteca Județeană pentru Județul Giurgiu având în componența sa un numar de 50.000 de volume. Dezvoltarea acesteia a fost continuă, iar în anul 1991 devine Biblioteca Județeana ,,I.A. Bassarabescu”, biblioteca în componența căreia exista 150.000 de volume. În prezent, în cadrul bibliotecii județene există urmatoarele lucruri:
- 196.378 volume (617 documente audiovizuale)
- 64 abonamente
- Fond documentar de 2.800 de volume ( 3 cărți vechi românești, o carte veche străină, 1300 de cărți rare, 80 de cărți bibliofile cu autograf, 324 de exemplare ale fondului localia A. Bassarabescu și 1098 volume de Nicolae Cartojan)
Din punct de vedere statistic, biblioteca are 7000 de cititori pe an, cu o frecvență a vizitelor de 55.000.
– volume: difuzate – 150 volume împrumutate
Biblioteca este considerată o oază de liniște și de frumos, iar cartea popas al spiritului în zborul spre împlinire și poate că, într-adevăr, nu este alta, așa cum spunea Miron Costin, „mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului zabava decât cetitul cărților”.
