Sursa: Călător prin România
Inca de la venirea lui Grigore C. Monteoru in locurile in care care astazi este Statiunea Sarata Monteoru s-a incercat valorificarea resurselor terapeurice printre care si namolul.
Pe unul din versanţii împăduriţi care înconjoară staţiunea se află câteva mici bălţi, neamenajate, cu nămol. Este un nămol cu totul special, format din argila locurilor, apa sărată şi ceva zăcământ de ţiţei. O resursă care nu a fost cercetată niciodată ştiinţific, dar pe care localnicii şi cei din satele învecinate sau chiar din oraşul Buzău o cunosc foarte bine.
Acest tratament are efecte într-o gamă uimitor de vastă de afecţiuni, de la reumatism cronic şi degenerativ la lombosciatică, dureri musculare rebele, sechele după fracturi, luxaţii etc. Uimitoare sunt efectele benefice ale acestei aplicaţii cu nămol în cazurile de sinuzită şi rinită cronică. Este bine de ştiut că această procedură este ferm contraindicată bolnavilor cardiaci cronici, celor cu hipertensiune arterială, precum şi persoanelor care au consumat înainte alcool sau sunt foarte obosite.