Romeo Vilara s-a nascut pe 4 iunie 1927 si a decetat pe 30 martie 1997. Acesta a fost unul dintre cei mai apreciati ziaristi sportive, scriind timp de peste 50 de ani la „Sportul popular”, „Sportul”, „Gazeta sporturilor”, „Sportul românesc” și „Sport XXI”.
- Educația
Diametral opus fata de activitatea prestata, Romeo Vilara a absolvit Facultatea de Farmacie din Bucuresti.
- Activitatea
După ce a practicat câțiva ani atletismul (arunca ciocanul „aproape, pentru a nu merge prea mult după el”, după cum spunea în glumă), Romeo Vilara a debutat în 1943 în paginile „Gazetei Sporturilor”, cu corespondențe de la Liceul Militar „Gen. Div. Macarovici” din Iași. Doi ani mai târziu a devenit colaborator permanent al „Sportului Popular”, la care s-a angajat în anul 1947 ca …liftier, alături de alți trei ziariști ce aveau să ajungă celebri, care nu au găsit altă cale de a intra în meserie decât pe funcții de personal de serviciu.
După 42 de ani de activitate la „Sportul”, perioadă în care a îndeplinit diverse funcții – de la publicist-comentator, la șef de secție, redactor-șef adjunct și redactor-șef – și a „acoperit” mii de competiții sportive interne și internaționale (între care două ediții ale Jocurilor Olimpice (1964 și 1976), patru ediții ale Jocurilor Mondiale Universitare, trei ale Campionatelor Mondiale de atletism, 9 ale Campionatelor Europene de atletism), Romeo Vilara s-a pensionat în 1989.
În 1991, Romeo Vilara a fost solicitat să participe la înființarea ziarului „Sportul românesc”, iar în 1996 a acceptat să intre în echipa care a editat ziarul „Sport XXI”.
Romeo Vilara a scris opt cărți de statistică și de literatură sportivă, cele mai cunoscute fiind „O jumătate de secol de atletism românesc” (1963), „Tokyo – Olimpiada recordurilor” (1964, împreună cu Ilie Goga), „Athlos – Povestiri despre atletism” (1975), „Montreal ’76 – Olimpiada Nadiei Comăneci” (1977).
De asemenea, a coordonat (și scris în cea mai mare măsură) șase ediții ale „Almanahului Sportul”, a colaborat la 22 de publicații din România și la 14 străine, din 10 țări, iar din anul 1956 până la dispariția sa a fost corespondentul sportiv pentru România al Agenției de știri France Presse. Ca un fapt divers, pentru lucrarea „O jumătate de secol de atletism românesc” a primit …4.000 de lei, deși au fost necesari trei ani de muncă susținută pentru redactarea ei.