Paul Smărăndescu s-a nascut pe 26 iunie 1881, la Bucuresti si a decedat pe 12 ianuarie 1945. Acesta a fost un mare architect roman.
- Educația
A făcut clasele primare la școala Mântuleasa, și pe cele secundare la liceul Matei Basarab. În iunie 1899 a terminat cele șapte clase de liceu; după legea de atunci era bacalaureat. În septembrie 1899 a trecut examenul de admitere la școala de Arhitectură din București și a reușit primul dintre 13 candidați.
In anul 1900, pe 1 iulie, a intrat voluntary in armata si un an mai tarziu reusea sa treaca de examenul care il facea sublocotenent in rezerva, arma infanteriei.
La 2 mai 1902, stil nou, a părăsit școala de Arhitectură din București și a plecat la Paris, unde, la 1 mai 1903, în urma concursului dat, a fost admis în Școala de Belle-Arte din Paris, secția de Arhitectură. La 6 iunie 1906, luase toate valorile școlare iar la 22 noiembrie 1906 era declarat Arhitect diplomat de guvernul Francez (D.P.L.G.).
- Activitatea
Întors la București, a lucrat în biroul arhitectului Dimitrie Maimarolu și a contractat, în paralel, unele mici lucrări particulare. La 1 iunie 1909 a fost numit de Ministrul Spiru Haret, Arhitect-șef al Ministerului Instrucției publice și al Cultelor. Pe lângă funcția de la Minister avea și lucrări de arhitectură personale.
S-a distins prin clădirile în stil neoromânesc. A proiectat, în special în Bucuresti, vile și imobile de raport. Este arhitectul care definește cel mai bine denumirea de stil neo-românesc, o prelucrare și reconfigurare a elementelor istoriciste, după combinații proprii, personalizate. El a îmbinat tipul de bovindou de început de secol parizian cu foișorul, ca în cazul casei sale din București (1913-1914), de pe strada Luterană, o compoziție care, pentru că este asimilată sacnasiului prezent în arhitectura vernaculară locală, a fost apoi preluată și reinterpretată frecvent
Între 1916 – 1918 a participat la Primul Război Mondial ca locotenent și căpitan de geniu, unde s-a remarcat printre Soldati. Imediat dupa terminarea razboilui, isi continua activitatile in domeniul arhitecturii.
In noiembrie 1920 a fost numit Profesor la școala de Arhitectură, catedra de Istoria Arhitecturii pana in 1927 atunci cand este transferat ca Profesor, șef de atelier, la școala de Arhitectură. Ajunge Decan al Facultatii de Arhitectura in perioada 1930-1940.