Sursa: Andreea Badran
Nicolae Nestorescu s-a născut pe 13 septembrie 1901, la Buzău și a murit pe 15 decembrie 1969, la București. Acesta a fost un medic român, membru corespondent al Academiei Române și unul dintre experții europeni trimiși la Organizația Mondială a Sănătății.
- Educație
A urmat studiile liceale la Buzău, iar apoi a urmat studiile Facultății de Medicină Militară și Institutul Medico-Militar timp de 6 ani, din anul 1920 și până în 1926. Acesta a absolvit ca sublocotenent medic. Pasiunea pentru medicină l-a îndemnat să devină doctor în medicină, susținând teza ,,Contribuțiuni la studiul și tratamentul malariei’’, în anul 1961.
- Activitate
În anul 1927 a fost ales și numit de către prof. Ioan Cantacuzino preparator la ,,Institutul de seruri și vaccinuri’’ (în prezent Institutul Național de Cercetare-Dezvolare Medico-Militară ,,Cantacuzino’’), unde a activat, parcurgând toate treptele ierarhice, până la funcția de director științific, deținută până în anul în care a decedat.
În anul 1942 a înființat primul centru de transfuzie și sînge conservat din România (pentru Armata nr. 1), iar urmare a contribuției sale din timpul războiului a fost felicitat și lăudat de Ion Antonescu, iar Regele Mihai I i-a conferit Crucea ,,Regina Maria’’ clasa I.
În perioada 1947 – 1961 parcurge toate gradele didactice și devine profesor titular al catedrei de microbiologie, în cadrul Institutului de Specializare și Perfecționare a Medicilor și Farmaciștilor. Și-a orientat activitatea spre două direcții principale: a cercetării științifice propriu-zise și a producției de seruri, vaccinuri și alte preparate biologice. Activitatea sa științifică a cuprins numeroase domenii: particularitățile biologice și imunologice ale bacteriilor anaerobe, domeniu în care a stabilit noi aspecte de imunitate specifică, a identificat la om noi tipuri de clostridii, a determinat condițiile de elaborare a toxinei la clasa septicum și a pus la punct noi metode de preparare a serurilor antigangrenoase. A întreprins studii privind germenii din familia enterobacteriilor, obținând rezultate teoretice și de aplicații în cunoașterea particularităților etiologice și epidemiologice în îmbunătățirea diagnosticului de laborator și a măsurilor de supraveghere și combatere a salmonelizelor, enteritelor infantile și toxiinfecțiilor alimentare.
Pe baza cercetării cercetărilor asupra imunității specifice a pus la punct, după o metodă originală, un vaccin antitific administrabil pe cale bucală. În domeniul bacteriofagiilor a realizat lucrari privind biologia sistemelor fag-bacteriene, atât sub aspect teoretic, cât și sub cel al aplicabilității practice în cercetări de genetică bacteriană și în epidemiologia bolilor transmisibile.
