Mircea Stănescu s-a născut în data de 9 martie 1923, la București și a decedat în data de 30 august 2000, în București. A fost ofițer de carieră ajuns la gradul de colonel în rezervă și inginer energetician.
- Familie și studii
A fost descendent al unui vechi neam de moșneni din Poiana-Ialomița, atestați în secolul al XVI-lea, înrudiți cu boierii Poenaru-Bordea. A fost fiul lui Nicolae Stănescu (1875-1942; funcționar S.T.B., combatant în Primul Război Mondial) și al Ecaterinei Matei Sandu (1883-1961).
A fost căsătorit cu Alexandrina Costache (1932-2021), descendenta unei familii burgheze din Ploiești, împreună cu care a avut două fiice, inginerul Rodica Copoț și psihologul Lucia Iorga.
A urmat clasele primare la Școala nr. 24 de băieți „Cuza Vodă” și și-a continuat studiile la Liceul „Matei Basarab” (1934-1942). S-a distins la materiile preferate, matematicile și fizica, a fost un polisportiv (a făcut atletism, a jucat fotbal, oină și a avut rezultate remarcabile). În același timp, a citit mult, a scris poezii, a pictat, a cântat în corul școlii, a frecventat spectacole de teatru și de operă și a meditat elevi mai mici, mai ales la matematică.
Deși ar fi putut urma Politehnica sau Medicina, a ales cariera militară, urmând Școala de Ofițeri de Artilerie Antiaeriană din București (1942-1944) și devenind ofițer de carieră al Armatei Regale, în arma Artileriei Antiaeriene.
- Activitate
A luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, pe Frontul de Vest (în cadrul Regimentelor 2 și 6 Artilerie Antiaeriană). Pe front, a urmat în România traseul: Cluj – Șimleu Silvaniei – Baia Mare – Satu-Mare – Oradea Mare. A intrat apoi în Ungaria: Turkeve – Miskolc. Regimentul a pătruns în continuare în Cehoslovacia: Lucenec – Zvolen – Piestany (Mircea Stănescu a îndurat un frig cumplit în Munții Tatra și a stat zece zile nemâncat).
A fost Cavaler al Ordinului Coroana României cu Spade și Panglică de Virtute Militară și a mai fost decorat cu Ordinul Meritul Militar clasa I, Ordinul Steaua R.P.R. și Medalia Victoria asupra Germaniei în Marele Război Patriotic 1941-1945. După război a ajuns comandant de regiment la Strejnicu (jud. Prahova), înainte de a fi înlăturat din armată în timpul represiunii comuniste.
În viața civilă a lucrat ca metrolog, ca proiectant la Întreprinderea pentru Raţionalizarea şi Modernizarea Instalațiilor Energetice (IRME) și la Institutul de Cercetări și Modernizări Energetice (ICEMENERG). A urmat, câțiva ani mai târziu, cursurile Politehnicii și a devenit un apreciat inginer energetician, expert și șef de birou în cadrul Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie (CNST), cu importante contribuții la dezvoltarea capacității de producție energetică a României (printre altele, a făcut parte din delegații trimise de statul român în Elveția și Grecia).
În ultimii ani ai vieții a scris o serie de amintiri despre viața lui în România interbelică.