Marius Sala

Marius Sala s-a nascut in data de 8 septembrie 1932 in Vașcău, judetul Bihor si a decedat la data de 19 august 2018 in  București. Acesta a fost un lingvist român, membru titular al Academiei Române din 2001 si membru corespondent din 1993.

  • Educația

A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti intre anii 1951-1955. A făcut stagii de specializare în Franţa, Suedia, Cuba, Columbia, Peru şi Venezuela, potrivit Dicţionarului ”Membrii Academiei Române”. În 1967 a devenit doctor în filologie (cu teza „Fonetica şi fonologia iudeospaniolei din Bucureşti„, sub atenta coordonare a Profesorului  Academician Iorgu Iordan, apoi, în 1974, doctor docent.

  • Activitatea

A fost cercetător din 1955 şi director al Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan- Alexandru Rosetti” din Bucureşti al Academiei Române din 1994 până în 2018, preşedinte al Comisiei pentru cultivarea limbii române a Academiei Române si director al biroului din România al Uniunii Latine din 1990.

A fost director al Pavilionului României la Expo ’92 de la Sevilla şi comisar general al Pavilionului României la Expo ’98 de la Lisabona.

Ca profesor universitar, a ţinut seminarii şi cursuri la Universitatea din Bucureşti (1963-1965, 1967-1968, 1970, 1972-1973, 1995-96), Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir” din Bucureşti, la Universitatea de Vest şi Institutul „Tibiscus” din Timişoara (1992-2004), precum şi ca profesor invitat la universităţi din străinătate: Heidelberg (1971), Mexic (1981), Köln (1984), Frankfurt (1992-1993), Oviedo (1995), Málaga (1968, 1970, 1978, 1979), Madrid (1978, 1981, 1985, 1987), Udine (2002).

A fost autorul a sute de lucrări în domeniile: lingvistică romanică, hispanistică, istoria limbii române, lingvistică generală, dialectologie română, onomastică etc. Dintre aceste lucrari, putem aminti cateva, si anume: „Contribuţii la fonetica istorică a limbii române”, Bucureşti, 1970 (ediţia franceză – 1976); „Estudios sobre el judeo-espańol de Bucarest” (1970); „Phonétique et phonologie du judéo-espagnol de Bucarest” ( 1971); „Limbile lumii. Mică enciclopedie” (în colab.) , Bucureşti 1981; „El Espańol de América. I. Léxico” (în colab.), 1982; „Les langues du monde. Petite encyclopédie” (în colab.), 1984; „Etimologia şi limba română” (în colab.), 1987; „Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice” (în colab.), 1988; „Enciclopedia limbilor romanice” (în colab.), 1989; „L’unité des langues romanes”, Bucureşti, 1996; „De la latină la română”, Bucureşti, 1998 (care a fost tradus, ulterior, în franceză, spaniolă, japoneză, italiană, engleză, greacă); „Introducere în etimologia limbii române”, 1999; „Limbile Europei” (în colab.), 2001; „Să facem cunoştinţă cu limba română” (în colab.), Cluj, 2001; „Enciclopedia limbii române” (în colab.), 2001.

În 2014 a participat, la Universitatea din Granada, la inaugurarea celui de-al III-lea Simpozion privitor la predarea limbii române ca limbă străină, în cadrul căruia a primit o diplomă şi o placă de omagiere în semn de recunoaştere pentru activitatea depusă în scopul popularizării limbii române. A avut peste 400 de articole de lingvistică publicate în ţară şi străinătate. Membru în comitetele de redacţie ale revistelor „Studii şi cercetări lingvistice”, „Bullétin de la Société Roumaine de lingvistique romane”, „Limba română”, „Revue roumaine de lingvistique”, precum şi membru în consiliile de conducere ale revistelor internaţionale „Iberoromanica” (Tübingen), „Anuario de Linguistica Hispanica” (Valladolid) şi „Beiträge zur romanischen Philologie” (Berlin).