Ion Tarnoschi s-a nascut pe 19 iunie 1852 in comuna Larguta, judetul Cahul si a murit in anul 1930. Acesta a fost un ofiter roman, distins in Razboiul de Independenta al Romaniei si in Primul Razboi Mondial, ajuns la gradul de general de brigada (in rezerva) si unul din membrii fondatori ai Senatului Legionar.
- Educația
Acesta a absolvit Scoala Normala ,,Carol I’’, in anul 1871 si a fost inrolat direct ca soldat al Regimentului 7 de linie.
- Activitatea
A fost avansat la 1 octombrie 1876 la gradul de sergent major. A participat la Războiul de Independență din 1877-1878 luând parte la toate luptele din jurul Plevnei cu Regimentul 7 linie, precum și la atacurile de la 30-31 august, 6 septembrie, 7 octombrie, 28 noiembrie, căderea Plevnei. După încheierea armistițiului s-a întors în țară și la 7 aprilie 1878 a fost avansat sublocotenent și mutat în Regimentul 7 Dorobanți Prahova cu care a urmat restul campaniei până la încheierea păcii.
A lucrat patru ani la Batalionul 2 Vânători, unde a fost înaintat la gradul de locotenent la 16 aprilie 1883, după care a fost mutat la Consiliul de Război al Diviziei Dobrogei. În 1888, odată cu avansarea la gradul de căpitan, la 8 aprilie, a fost numit comisar regesc la același consiliu. Începând cu anul 1890 și până la trecerea sa în rezervă în anul 1910 a activat în mai multe unități militare și a ocupat funcții importante de comandă în cadrul Regimentului 33 Dobrogea, Divizia Activă Dobrogea, Regimentul 34 Constanța, Batalionul 4 Vânători, Regimentul Ștefan cel Mare nr. 13, Regimentul 10 Putna, Regimentul Calafat nr. 31. La 1 aprilie 1910 a fost trecut din oficiu în poziția de rezervă pentru limită de vârstă, prin Înaltul Decret nr. 972.
Ca ofițer în rezervă a fost repartizat la Regimentul 8 Dragoș nr. 29. În decursul anilor cât a fost ofițer activ, șefii săi l-au caracterizat ca fiind inteligent, ca judecă drept, cu bun simț, spirit de ordine, are voință, cu sânge rece la manevre, disciplinat, tact, spirit militar, simțul onoarei, are autoritate, prestigiu.
La data declanșării Primului Război Mondial Colonelul în rezervă Tarnoschi Ion a fost mobilizat și repartizat Diviziei 9 Infanterie, unde a fost numit la comanda Brigăzii 40 Infanterie. Cu această mare unitate a dus lupte deosebit de grele în Dobrogea. S-a remarcat în bătăliile desfășurate în zilele de 6-9 octombrie 1916, în satul Pervelia, comuna Musurat, Topraisar.
După ce, în ziua de 9 octombrie 1916, a fost lovit de un obuz asfixiant care l-a lăsat în stare de inconștiență, a fost luat prizonier de germani, i s-a luat sabia și a fost prezentat generalului Liebeskind. După o discuție cu acesta, în care a explicat toate eforturile pe care le-a făcut pentru ca, având puțini oameni, și aceia istoviți de lupte, să poată opri înaintarea trupelor germane, ca semn de apreciere a tacticii aplicate pentru a ține în loc trupele germane, din ordinul Feldmareșalului Mackensen i-a fost restituită sabia. Datorită restituirii sabiei de către inamic, colonelul român s-a bucurat în captivitate de un tratament și o atenție specială comparativ cu ofițerii români, dar și străini aliații. A fost scutit să salute și cel din urmă locotenent german, ceea ce era obligatoriu pentru ceilalți prizonieri. I se permitea să iasă la plimbare în oraș fără escortă, dar obligatoriu de a fi în ținută militară și cu sabia.
După terminarea războiului, la începutul anului 1920, prin Ordinul de zi nr. 9 din 3 ianuarie 1920, șeful de stat major al armatei, general de corp de armată adjutant Constantin Prezan, recunoștea și făcea cunoscută tenacitatea, curajul și bravura colonelului în rezervă Tarnoschi Ion, comandantul Brigăzii 40 Infanterie. Majestatea Sa Regele, la rândul său, i-a conferit acestuia Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul”, clasa a III-a și l-a avansat la gradul de general de brigadă în rezervă.
În zilele de 3 și 4 ianuarie 1929 în casele generalului Ion Tarnoschi din Iași a avut loc prima adunare națională a șefilor de cuiburi legionare, ocazie cu care a fost înființat Senatul legionar, un organ consultativ al Mișcării Legionare. Ion Tarnoschi s-a numărat între primii senatori ai Legiunii. Cu această ocazia a depus și jurământul de credință față de Legiune, dar a decedat în anul următor, 1930.