Ion A. Rădulescu-Pogoneanu s-a nascut pe 14 august 1870, la Pogoanele, in judetul Buzau si moare pe 14 martie 1945, in Bucuresti. Acesta a fost un istoric si critic literar.
- Educația
Urmeaza studiile liceale si universitare la Bucuresti. In ceea ce priveste studiile universitare acestea sunt savarsite la Facultatea de Litere, sectia istorico-filosofica. Urmeaza studiile doctorale la Universitatea din Leipzig, in Germania, in anul 1901, unde devine doctor cu o teza despre V. Conta.
- Activitatea
Pregatirea sa academica este suficienta pentru a se angaja ca profesor la Liceele ,,Mihai Viteazu’’ si ,,Sf. Sava’’. Dupa aceasta perioada se angajeaza ca profesor la Universitatea din Bucuresti, acolo unde preda sociologie, etica, estetica si pedagogie.
Incepand cu anul 1920 a fost director al Seminarului Pedagogic al Universitatii din Bucuresti. Concomitent devine membru correspondent al Academiei Romane.
A facut parte din mai multe comitete de redactie ale revista Convorbiri literare (din 1893). Aici si-a publicat cele mai multe contributii de istorie si critica literara. A mai colaborat la: Arhiva romaneasca, Flamura, Nazuinta, Noua revista romana, Revista de pedagogie, Romania juna etc.
Desi un profesionist al filosofiei si pedagogiei, Radulescu Pogoneanu Ion ca apropiat si fidel discipol al lui Maiorescu , a manifestat o preocupare constanta pentru literatura, cu interes special fata de scriitorii de la Junimea si Convorbiri literare. Mentorului sau i-a consacrat de-a lungul a patru decenii mai multe studii si articole, unele omagiale, ceea ce l-a facut pe Lovinescu sa-l considere un exponent al hagiografiei maioresciene.
Pasionat descoperitor si editor de documente literare, inzestrat cu sensibilitate, simtul nuantelor si un limbaj elevat in comentarea fenomenului poetic, bun minuitor al ideilor, discipolul lui Maiorescu ocupa un loc meritoriu in viata literara din prima jumatate a secolului al XX-lea, indeosebi prin valorificarea mostenirii junimiste.