Ioan Athanasiu s-a născut la. 27 aprilie 1868, la Sascut, județul Bacău și a decedat la. 20 iulie 1926 în București. A fost un medic veterinar și fiziolog, membru corespondent al Academiei Române.
- Activitate
A fost profesor la Universitatea din București (1904 – 1926). Este unul dintre întemeietorii fiziologiei moderne românești. A colaborat la marele dicționar de fiziologie francez. A lucrat mai mulți ani în cadrul Institutului Marey din Paris și a făcut cercetări asupra energiei nervoase motoare, asupra electrofiziologiei. A publicat numeroase articole în legătură cu bazele științifice ale educației fizice. Împreună cu Dimitrie Călugăreanu a publicat „Fiziologia animală” (1914). Athanasiu s-a remarcat prin rezolvarea materialistă a problemelor teoretice din domeniul biologiei generale și fiziologiei.
A absolvit Şcoala Superioară de Medicină Veterinară din Bucureşti în anul 1890. S-a specializat la Laboratorul de la Sorbona între 1894-1898.
A fost medic veterinar la Constanţa (1891), apoi şef de lucrări la Bucureşti. Între 1902-1905 a fost director adjunct al Institutului Internaţional de Fiziologie Marey de la Boulogne-sur-Seine, Franţa. În 1905 a fost numit profesor la Şcoala Superioară de Medicină Veterinară din Bucureşti. A fost unul dintre membrii fondatori ai revistei româneşti „Annales de biologie”, care a impus lumii cercetările fiziologice româneşti. A fost, prin cercetările sale, unul dintre precursorii europeni ai bioritmicităţii. A scris numeroase studii de specialitate.
Numele său este legat de inventarea ergografului cu bile, folosit în multe laboratoare din străinătate. A fost unul dintre iniţiatorii cercetărilor de electromiografie.
A înființat la București un laborator de fiziologie, primul de acest gen din România. Ca inventator, a conceput și confecționat ergografe (aparate de înregistrare grafică a activității musculare), preluate de laboratoare de studii fiziologice din toată lumea. De numele său se leagă debutul unor cercetări științifice privind digestia, circulația sangvină, respirația, metabolismul, locomoția și energia nervoasă. Precursor al chirurgiei funcționale, a studiat bazele fiziologice ale comportării organelor izolate. Timp de 33 de zile a reușit să mențină cordul izolat în stare funcțională, un adevărat record pentru vremea aceea. Membru al Asociației Internaționale a Fiziologilor (din 1903). În 1907 a fondat în Bucureşti, alături de Ioan Cantacuzino, Gheorghe Marinescu şi Victor Babeş, Asociația științifică „Reuniunea biologică”. Pe 24 mai 1911 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, fiind primul fiziolog român cu acest titlu. În 1919 a înființat (împreună cu acad. Ion Simionescu) și a condus, până î n 1925, Editura Cartea Românească.