Gheorghe I. Stoicescu

Gheorghe  I. Stoicescu s-a nascut in anul 1848 si a decedat in anul 1932. Acesta a fost un mare clinician, diagnostician iscusit si un cadru didactic de exceptie in domeniu medical.

  • Educația

Incepe studiile medicale la București, apoi le-a continuat la Paris, unde în 1876, obține titlul de doctor în medicină, cu o lucrare ce trata fiziopatologia febrei.

  • Activitatea

Inițial, și-a început activitatea la spitalul Sfântul Pantelimon, apoi la Filantropia, remarcându-se atât prin calitățile clinice cât și prin cele administrative. În 1887 ajunge în Clinica Medicală Colțea unde va activa timp de peste 32 de ani.

Gheorghe Stoicescu a instruit numeroase generații de tineri medici, răspândiți apoi în toate colțurile țării. Fire inovativă, fiind la curent cu descoperirile lui Pasteur și Mecinikov, a introdus în Clinică o nouă gândire medicală, gândirea biologică. Astfel, a îmbinat metodele de diagnostic ale examenului clinic și de laborator, prin care găsea “cît mai complet alternațiunile organice, tulburările funcționale și semnele indicatoare ale procesului de vindecare, în raport cu condițiunile multiple ce prezintă fiecare bolnav”. Așadar, încă din acele vremuri se punea accentul pe tratarea bolnavului și nu a bolii lui, găsind multiplele particularități ce impuneau particularizarea terapiei .

Profesorul Gheorghe Stoicescu introduce laboratorul în clinică, pentru că, spune el “trebuie negreșit să ținem seamă de toate inovațiunile moderne (…) dar sa nu facem abstracție de bolnav, de care noi clinicienii adevărați trebuie să ținem seama. Studiul microscopic, cercetările și luminările anatomo-patologice, chimia, trebuie să ușureze sarcina atît de grea a clinicianului; ele însă trebuie să se mențină în al doilea rang, să nu reclame locul principal, care nu li se cuvine și pe care noi, ca clinicieni nu trebuie să-l cedăm lor”. Avea o ținută distinsă, se remarca printr-un tradiționalism condus de principii sănătoase, dar era dublat de un progresism moderat și înțelept.

Profesorul a lăsat și documente statistice, făcând studii comparative cu privire la numărul internărilor, deceselor, zilelor de spitalizare, a studiat și grupele de boli. Astfel, aflăm că în anul 1895 predominau în Clinica Medicală Colțea, afecțiunile din grupul pneumopatiilor (81 cazuri de bronșită, 80 de pneumonie, 79 de pleurezie etc), urmate de grupul afecțiunilor cardiace (83 în total, din care 10 soldate cu deces), dar și 29 de cazuri de sifilis.

A colaborat cu Victor Babeș în mai multe lucrări privind pneumonia posttraumatică, diagnosticul cancerelor organelor interne prin examenul tumorilor mici subcutanate și septicemia hemoragică. După pensionarea profesorului Gheorghe Stoicescu din anul 1919, la conducerea Clinicii Medicale Colțea, a urmat profesorul Ion Nanu-Muscel. Avea un principiu pe care il impartasea tuturor studentilor sai:

“Aveți inițiativă, aveți discernămînt, căutați continuu să controlați și să vă dați seama!” și “feriți-vă de acel adagiu periculos: magister dexit!”