Fănuş (Ştefan) Băileşteanu s-a născut la 21 iulie 1947, în comuna Sălcuţa, judeţul Dolj și a decedat la 30 aprilie 2008. A fost critic şi istoric literar.
- Familie și studii
A fost fiul Floarei (născută Bosa) şi al lui Constantin Băileşteanu, ţărani. Băileşteanua urmat Liceul „Fraţii Buzeşti” din Craiova şi a absolvit Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti (1970).
- Activitate
A fost lector la Centrala Cărţii (1970-1971), instructor la Direcţia Literaturii şi Publicaţiilor, sectorul Edituri, din Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste (1971-1980), redactor şi secretar de redacţie la revista „Manuscriptum” (1980-1989), publicist-comentator la revista „Academica” (1990-1991), redactor responsabil al „Analelor Academiei Române” şi şef al Biroului de presă al Academiei Române (1991-1994). Din 1994, a fost director adjunct al Bibliotecii Academiei Române.
În anii studenţiei, Băileşteanu colaborează la „Scânteia tineretului„, „Viaţa studenţească„, „Informaţia Bucureştiului„. Activitatea de critic literar şi-o începe cu o cronică la cartea lui Nicolae Manolescu, Contradicţia lui Maiorescu, publicată în revista „Tomis” (1971). S-a impus în primul rând ca exeget şi editor al operei lui Mihail Sadoveanu. Împreună cu Cornel Simionescu, elaborează ediţia critică a Operelor lui Mihail Sadoveanu, însoţită de un aparat critic, bazat pe o documentare exhaustivă, privind receptarea operei sadoveniene de-a lungul timpului.
După antologia Mihail Sadoveanu (1973), publică Introducere în opera lui Mihail Sadoveanu (1977), unde analizează semnificaţiile fundamentale ale existenței, văzute prin prisma unor concepte bine delimitate, în raport cu viziunea scriitorului.
În comentarea literaturii române contemporane,Băileşteanu s-a dovedit un critic cu egale disponibilităţi interpretative pentru poezie şi proză.
În volumul Abside (1979) desenează cu o mână sigură profile ale unor poeţi precum Al. Andriţoiu, Ana Blandiana, Vasile Nicolescu, Aurel Rău, Marin Sorescu, Nichita Stănescu. O primă sinteză monografică asupra poeziei lui Nichita Stănescu realizează în eseul Poeta ludens (1979).
Prozatori contemporani ca Marin Preda, Eugen Barbu, Paul Anghel, Constantin Ţoiu, Francisc Păcurariu sunt prezentaţi în volumul Refracţii (1980), pe când Geo Bogza, Laurenţiu Fulga, I. Lăncrănjan etc., alături de clasicii Liviu Rebreanu, Jean Bart, sunt comentaţi în paginile din volumul Aorist (1988).
Revenind la poezie, Băileşteanu consacră două sinteze monografice unor autori de prestigiu: Grigore Vieru (1995) şi Marin Sorescu (1998). Mai multe comentarii care au un orizont deschis spre filosofia culturii şi le-a reunit în volumele Eseuri(1982), Personalităţi culturale româneşti din străinătate (1999) şi Feţele rostirii (2002).