Constantin Rădulescu-Motru s-a nascut pe 15 februarie 1868, in Mehedinti si a decedat pe 6 martie 1957, la Bucuresti. Acesta a fost un filozof, psiholog, pedagog, om politic, dramaturg, director de teatru român, academician și președinte al Academiei Române între 1938 – 1941, personalitate marcantă a României primei jumătăți a secolului al XX-lea.
- Familia
Constantin Rădulescu-Motru s-a născut în comuna Butoiești, județul Mehedinți si a fost fiul lui Radu Poppescu și al Juditei Butoi. Tatăl său, născut în 1837, a fost fiul egumenului mânăstirii Gura Motrului, Eufrosin Poteca. Descendența este sugerată direct de Constantin Rădulescu-Motru însuși în Revizuiri și adăugiri …, indirect de schimbarea numelui său de familie și confirmată fară echivoc de fiica filozofului, Margareta, în 1993. Mama, Judita Butoi, s-a născut în 1847 și a murit, din cauza complicațiilor avute la naștere, la câteva zile după nașterea lui Constantin. Ulterior, Radu Poppescu s-a recăsătorit cu Ecaterina Cernăianu, cu care a avut nouă copii.
În timpul copilăriei, Constantin a suferit de friguri palustre și și-a fracturat un picior, motiv pentru care va rămâne cu un defect fizic, pe care îl va suporta toată viața. Conform biografiei din „Psihologia poporului roman”, Rădulescu Motru nu a suferit de mic de nici un defect fizic. Piciorul si l-a fracturat in timpul vieții de om matur – spre batrânețe (alunecând pe scări).
- Educația
Între 1880 – 1885, Constantin urmează liceul la Craiova, pe care îl va termina și absolvi la vârsta de 17 ani. În 1885 se înscrie simultan la Facultatea de Drept și la Facultatea de Litere și Filosofie, ambele din cadrul Universității București. Cu Titu Maiorescu, care îi este profesor, și care îl remarcă imediat, stabilește legături spirituale puternice și de durată. Frecventează, de asemenea, cursurile profesorilor Constantin Dumitrescu-Iași, Bogdan Petriceicu Hașdeu, V. A. Urechia, Grigore Tocilescu. În 1888, obține licența în drept cu teza „Despre contracte”, cu mențiunea magna cum laude. În 1889, trece examenul de licență în filosofie cu lucrarea „Realitatea empirică și condițiile cunoștinței”.
Între 1890 și 1893 se stabilește în Germania. După ce a studiat un semestru la München, fiind student al lui Carl Stumpf, se mută la Leipzig. Acolo, timp de trei ani, lucrează în laboratorul vestitului psiholog Wilhelm Wundt. Alături de studiile psihologice, pe care le face sub îndrumarea profesorului Wundt, frecventează și alte cursuri, dintre care cele de fizică, fiziologie, chimie, psihiatrie și matematică sunt cele pe care le frecventează regulat. De asemenea, frecventează cursul de filologie română, ținut de profesorul Gustav Weigand.
Un an mai târziu, devine doctor în filosofie cu teza Zur Entwickelung von Kant’s Theorie der Naturkausalität. Henri Bergson a citat teza lui Rădulescu-Motru în lucrarea Introduction à la Metaphysique. În 1897 înființează „Studii filosofice” care va deveni „Revista de filosofie”. Între 1895 și 1899 este bibliotecar la biblioteca Fundației Universitare Carol I. În 1918 devine director al Teatrului Național din București. În 1923 este primit în Academia Română pentru ca în 1938 să devină președintele acestei instituții, funcție exercitată până în 1941
În 1892, își adaugă numele de Motru la cel de Rădulescu.