Constantin N. Brăiloiu s-a nascut pe 3 octombrie 1809 si a murit pe 19 iunie 1889. Acesta a fost un om politic din Muntenia, ministru în mai multe guverne, printre care și în guvernul Barbu Caragea.
- Familia
Născut în Craiova, el a fost primul copil al lui Nicolae Brăiloiu și al soției sale, Zoe sau Zinca (născută Vlădăianu sau Vlădoianu). A avut doi frați, dintre care unul a murit devreme, și trei surori. Tatăl său, născut din părinții Iordache Zătreanu și Marghioala Brăiloiu, a fost adoptat de către logofătul Dumitrache Brăiloiu în jurul anului 1788. Brăiloiu, Vlădăianu și Zătreanu sunt vechi familii boierești din regiunea Oltenia. Constantin a fost căsătorit de două ori: mai întâi cu Coralia Ghica-Brigadier și apoi cu Ecaterina (Catinca) Hagi Moscu. El a avut trei fii și trei fiice cu acessta din urmă. Una dintre fiice, Maria, s-a căsătorit cu Anton Berindei. Un fiu, Nicolae, a fost tatăl folcloristului Constantin Brăiloiu.
- Educația
Începând din anul 1822, Brăiloiu a mers la școală in Sibiu. Fiind pasionat de educatie, a dorit sa aprofundeze si sa aiba o pregatire in afara granitelor, asa cum faceau tinerii din familiile instarite. Astfel, urmeaza cursuri, atat in Geneva, cat și la Paris.
- Activitatea
Incepand cu anul 1832, devine functionar-asistent in secretariatul de stat al Munteniei. A fost si procurer la sectia penala a tribunalului (1837), la curtea de apel (1841-1842) si membru al sectiei penale a Curtii de Apel (1853).
Din anul 1838 si pana in 1843 a predat drept penal, civil si comercial in cadrul Colegiului Sfantul Sava. Dupa Revolutia Romania din 1848, a devenit director al administratiei scolare a tarii. De asemenea, a cautat sa aiba si un rol important in randul nobilimii tarii. Astfel, a indeplinit, in ordine, urmatoarele titluri: pitar (1841), serdar (1842), paharnic (1847), clucer (1850) si aga (1855).
In anul 1855 a revenit in secretariat ca asesor, iar in anul urmator a fost numit in comitetul care s-a ocupat cu eliberarea robilor tigani. Ulterior, a fost si membru al Curtii Supreme de Justitie, iar incepand cu 1859 presedinte al tribunalului comercial.
Din anul 1859, anul Unirii Principatelor Romane, Brailoiu intra puternic in politica. Acesta a fost unul dintre cei mai activi demnitari conservatori ai timpului. În 1859, el a fost ales ca deputat al județului Gorj în Adunarea Electivă a Munteniei, devenind membru al Adunării Legislative în 1861.
Intre 1859 și 1861 a făcut parte din comitetul central de la Focșani, coordonând politica de unificare administrativă împreună cu omologii săi din Moldova. A fost numit secretar de stat din 1858 in 1859 și de două ori ministru al justiției în guvernele lui Barbu Catargiu.