Constantin (Dinu) Străjescu s-a născut în data de 17 mai 1919 (sau la 1 noiembrie 1919, după alte surse) și a decedat în data de 30 noiembrie 1996. A fost ofiţer de cavalerie și combatant în cel de-al Doilea Război Mondial.
- Familie și studii
A fost fiul colonelului de cavalerie Dimitrie Străjescu şi al Gabrielei Codrescu. Frate cu ofiţerul de marină Paul (Puiu) Străjescu. Descendent al mai multor vechi familii boiereşti din Moldova, urmaş al familiei domnitoare Mavrogheni. A absolvit Liceul Gheorghe Lazăr din Bucureşti și a fost ofiţer de cavalerie (promoţia 1940 a Şcolii de Ofiţeri de Cavalerie Regele Ferdinand I).
A fost căsătorit cu Maria (Miţa) Bărbulescu (1924-2008), economistă, descendenta unui vechi neam de moşneni din Poiana de Ialomiţa, fiica industriaşului Dumitru (Dumitrache) Bărbulescu (înmormântat la Figura 83, loc 301), verişoară primară cu ofiţerul şi inginerul Mircea Stănescu şi cu inginerul Vasile Stănescu (înmormântaţi la Figura 120, loc 99).
- Activitate
A luptat, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cu multă bravură, atât pe frontul de est, cât şi pe cel de vest. Pe frontul de est, a făcut parte din Regimentul 3 Călăraşi Purtat „General Praporgescu”, în cadrul căruia a fost comandant de pluton în Escadroanele 2 şi 3. A luat parte la luptele de la Siret, Prut, Hotin, la trecerea Nistrului, la urmărirea din Ucraina până la Bug şi Nipru, la luptele de la Marea de Azov, din Crimeea şi peninsula Kerci. În 1943, generalul Radu Korne, comandantul Diviziei a 8-a Cavalerie, îl caracteriza astfel: „Un ofiţer inimos, muncitor şi foarte priceput. Pe câmpul de luptă s-a purtat brav şi curajos în toate ocaziunile. Este ofiţerul care a făcut de la început şi a fost întrebuinţat în toate împrejurările grele. Prezenţa sa pe câmpul de luptă era o garanţie pentru şefii săi că acolo misiunea va fi sigur îndeplinită, iar pentru ostaşii de sub comanda sa un stimulent continuu şi un frumos exemplu de curaj şi bravură. A fost propus în câteva rânduri la Ordinul Mihai Viteazul. (…) Am admirat modul cum acest ofiţer, în situaţiunile cele mai grele, şi-a îndeplinit misiunile (…) în imediata apropiere a inamicului, uneori chiar printre elementele înaintate ale inamicului. A luat parte la o serie de lupte grele, fiind întotdeauna un model de executant conştient al ordinelor primite şi un exemplu permanent al datoriei, în ochii camarazilor şi subalternilor săi”.
Pe frontul de vest, în 1944, a fost rănit, în timpul operaţiunilor de pe Tisa. A luat parte la lupte în Transilvania, Ungaria şi Slovacia. În 1945 a comandat Escadronul 4 din Regimentul de Gardă Călare şi în 1946 s-a aflat la conducerea Serviciului Aprovizionării regimentului. În 1946, colonelul Marcel Olteanu, comandantul Regimentului de Gardă Călare, îl descria astfel: „Inteligent, muncitor, bun gospodar şi perfect onest (…) Corect şi demn. Educaţie aleasă. Mi-a dovedit în repetate ocaziuni că are simţul onoarei foarte dezvoltat şi mult curaj al răspunderii. Excelent camarad (…) Căpitanul Străjescu este un ofiţer de elită, care face cinste Regimentului de Gardă Călare şi armei noastre.”
A fost decorat cu Crucea de Fier germană cl. a II-a şi cu Ordinul Coroana României cl. a V-a în grad de Ofiţer, cu panglică de Virtute Militară (5 iulie 1945). După ce a fost exclus din rândurile armatei, de către comunişti, a lucrat ca funcţionar la C.F.R.
A murit la 30 noiembrie 1996. Este înmormântat alături de tatăl şi de fratele lui.