Anna Kretzulescu-Lahovary s-a nascut in anul 1865 si a decedat in anul 1964. Aceasta este o figura istorica remarcabila, recunoscuta ca fiind o reprezentanta a femeilor din secolul XX.
- Familie
Anna s-a născut ca fiică a lui Nicolae Kretzulescu, mare om politic (revoluționar pașoptist, ministru în timpul domniei lui Cuza, diplomat și, pe rând, ministru plenipotențiar al României la Berlin și Sankt Petersburg) și medic (responsabil de înființarea ,,școlii de mică chirurgie” de la Spitalul Colțea din București și de publicarea primului manual românesc de anatomie), și a Sofiei, născută Iavenco.
Copilăria și-o petrece la moșia familiei de la Leurdeni, alături de copiii familiilor Brătianu, Davila, Golescu, alături de părinții săi de la care învăță să conducă o gospodărie, respectiv să administreze medicamente bolnavilor. Încă de mic copil, călătorește alături părinți în Egipt, mai apoi la Berlin (în Germania își desărvârșește educația la un pension) și la Sankt Petersburg, unde îl cunoaște pe Alexandru Em. Lahovary.
- Activitate
La vârsta de 17 ani, Ana s-a măritat cu diplomatul Alexandru-Emanoil Lahovary. Au avut împreună șase copii, dintre care cinci fete, Ana Maria (a murit de mică), Maria Nicola (Collete), Tatiana, Maria Sofia, Alexandrina, și un băiat, Nicolae. Collete, care s-a căsătorit în 1907 cu sportivul George Plagino, a fost doamnă de onoare a reginei Maria. Soțul său fiind la rândul lui diplomat, Anna Lahovary se vede nevoită să-l însoțească în misiunile lui la Roma, Constantinopol, Viena și Paris. Primul Război Mondial o găsește în Franța, prilej pentru a susține și ajuta cauza României, pentru a vizita spitalele de campanie de pe Frontul de Vest în vederea deprinderii practicilor moderne ce urmau a fi aplicate și în Est.
Anna Lahovary și fiica sa cea mare, Colette, au fost apropiate ale Reginei Maria, cea din urmă însoțind-o ca doamnă de onoare și aducându-și contribuția la îngrijirea răniților în spitalele din Moldova.
La puțin timp după încheierea Marelui Război, soții Lahovary s-au retras din viața publică, preocupările Annei având, adesea, în prim-plan moșia de la Leurdeni, rai al copilăriei sale. Anna a trăit până în 1964, fiind martoră a celui de-al Doilea Război Mondial, a instaurării comunismului în România și obligată să îndure sărăcia în ultimii ani ai existenței sale.
Aceasta a murit la 97 de ani, in 1964.