Alexandru Socec s-a nascut pe 17 august 1859, la București si a murit pe 31 mai 1928. Acesta a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.
- Familie
Tatăl său a fost celebrul librar și editor Ioan V. Socec, originar din Săcele, refugiat în București în 1848, în urma participării la Revoluția de la 1848. În 1885 se căsătorește la Viena cu Susie Harlan Price, o americană pe care o cunoscuse în Franța. În urma decesului acesteia în 1914, se va recăsători în anul 1917, la Iași (în închisoare), cu Smaranda (n. 1880).
- Studii
A urmat liceul în Germania, la Leipzig pe care l-a absolvit în 1877. Din 1877 pânâ în 1880 face o lungă călătorie de plăcere la Viena, Dresda, Paris, Nisa și Monte Carlo. Revenit în țară se înscrie la Școala de subofițeri de la Mănăstirea Dealu, în urma absolvirii căreia va fi avansat la gradul de sublocotenent în 1883. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Alexandru Socec a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 9 Roșiori sau comandant al Corpului 3 Teritorial.
- Activitate
A fost acuzat pe nedrept de părăsire de post pe timpul Bătăliei pentru București, fiind condamnat de Tribunalul Militar la 22 ianuarie 1917 și degradat în fața trupelor pe care le-a comandat. Deși nevinovat, rămâne închis până la 3 octombrie 1918, când procesul este revizuit de Tribunalul Militar din Iași prezidat de generalul Constantin Coandă. Generalul Al. Socec a fost absolvit de toate acuzațiile nefondate în baza cărora fusese condamnat, fiind apoi reintegrat în drepturi și onoruri, printre care:
- Ordinul „Steaua României”, în grad de ofițer (1912)
- Ordinul „Coroana României”, în grad de ofițer (1901)
- Medalia „Bene Merenti”, clasa I, (1913)
- Semnul onorific de aur pentru serviciu militar de 25 de ani (1912)