Conduceam ușor mașina pe îngusta stradă înconjurată de mici dealuri de pământ susținute de un parapet de beton.
Nu am mai fost aici de foarte mult timp deși aici am copilărit. Parcă și pădurea ce înconjoară satul, odată traversată zilnic atunci când eram copil, nu mă mai cunoaște. La fel de verde și plină de mister, te îndeamnă să intrii în sat. În momentul în care ai intrat, ești vrăjit de frumusețea acestui loc. Aerul curat, ușor salin datorită bazinelor sărate existente în statiune, îți acaparează sinusurile și te relaxează.
Sărata Monteoru își păstrează încă acele clădiri istorice sau monumente care datează de la începutul existenței acesteia, deși a fost zguduită de două Războaie Mondiale. Mărturie stau vila familiei Monteoru, capela familiei, numeroasele vestigii arheologice și monumentul eroilor din Primul Război Mondial care înfățișează un soldat român care aleargă împotriva dușmanului, protejând parcă satul.
Istoria acestui sat începe în 1837 când localitatea și terenurile au fost cumpărate de Grigore Monteoru care a început să exploateze și zăcămintele de petrol. Mina de petrol a fost singura din Europa în acel moment. Acesta s-a folosit de câștiguri ca să ridice statiunea de astăzi. La activitatea acestuia s-a adăugat sprijinul comunist și, mai târziu, investițiile private.
Căderea familiei Monteoru a fost în momentul în care, singurul fiu al acestuia, s-a împușcat pe un deal din zonă, locul actualului cimitir.
Obiective turistice : Vila Monteoru, Capela Monteoru, Mina de petrol (poate fi văzută doar din exterior), ștrandul cu apă cloro-sodică alimentat de izvoarele locale, siturile arheologice datând din perioada bronzului, bazinele de nămol și saramură și parcul de aventură.
Sunt multe de spus și prea puține cuvinte potrivite să descrie frumusetea locului. Merită văzut și trăit din plin momentul.